România se situează pe locul trei într-o statistică a pierderilor umane din primul război mondial. Mulți oameni au uitat acest lucru astăzi. Deși istoricii sunt mult mai atenți la atrocitățile de pe frontul vestic, pe frontul românesc există imagini cu adevărat șocante.
Aproape 250.000 de soldați și 430.000 de civili au murit în timpul războiului, cu un deficit de peste 400.000 de nou-născuți între 1916-1919. Aceasta duce la un deficit total de 14% în comparație cu populația dinaintea războiului. Acest deficit este depășit doar de Serbia (și Muntenegru) cu 31,3%, iar de Rusia cu 18,5% (numărul de victime în Rusia). Iată câteva dintre ele.
Sursă: https://europecentenary.eu/shocking-images-from-romanian-front-in-first-world-war/
Primul Război Mondial a izbucnit în vara anului 1914, pretextul său fiind asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand (moștenitorul tronului Imperiului Austro-Ungar) la Sarajevo. Confruntarea militară la care au participat 33 de state de pe cinci continente, pe parcursul a 52 de luni, a fost fără precedent în istoria omenirii, ca amploare, arie de desfășurare și durată.
Cele două mari alianțe politico-militare care s-au confruntat au fost Antanta sau Tripla Înțelegere (Franța, Imperiul Britanic, Imperiul Țarist) și Tripla Alianță sau Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria), fiecare cu aliații săi. Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de luptă ale războiului iar, pe lângă acestea, mai mulți și-au pierdut viața în spatele liniilor frontului, din cauza lipsei resurselor de bază - mâncare, căldură sau combustibil. Primul Război Mondial a marcat dispariția marilor imperii (Austro-Ungar, Țarist, German, Otoman) și apariția unui număr mare de state naționale.
Armata română 1916 -1919
Forțele mobilizate de către România în anul intrării sale în război (1916) au reprezentat, din punct de vedere numeric, 15% din populația țării, adică 1.083.000 oameni. Efectivele armatei române la data mobilizării au fost de 833.758 – trupa și circa 18 000 ofițeri, ceea ce însemnă 23 de divizii de infanterie și două divizii de cavalerie.
Nivelul de pregătire al armatei române
Starea Armatei României în anii premergători declanșării războiului era una precară, fapt care avea să aibă repercusiuni grave în viitor, având în vedere că ea avea menirea de a materializa deciziile factorului politic. Pregătirea și dotarea armatei a fost unul dintre domeniile care au suportat cele mai semnificative reduceri bugetare în această perioadă.
Sub impactul lecției severe primite în campania la sudul Dunării în 1913 și a izbucnirii în anul următor a Marelui Război, reforma armatei române a intrat într-o cursă contracronometru pentru recuperarea întârzierilor și pentru întărirea capacității de luptă.
Condițiile erau mult mai dure, deoarece, la „1 ianuarie 1914, armata se găsea în cea mai mare lipsă de tot ce-i era neapărat trebuincios pentru a intra în campanie”. De asemenea, efectivul mobilizabil nu atingea cifra de 500 000 de oameni, rezervele nu erau organizate, iar in privința armamentului, munițiilor și echipamentului existau mari deficite.
Acest lucru a avut repercusiuni grave în campania din anul 1916, care s-a soldat cu o înfrângere militară de proporții. A fost, într-un fel, „darul otrăvit” al victoriei ușoare din vara anului 1913 (Al doilea Război Balcanic).
Alianțe în marele război - Tratatul triplei alianțe
La 18/30 octombrie 1883 România a aderat la Tripla Alianță printr-un tratat bilateral cu Austro-Ungaria. Tratatul prevedea că aliații să-și acorde sprijin unul celuilalt în cazul unui atac din partea Rusiei (deși aceasta nu era menționată în mod explicit) și au promis să nu se alăture unei alte alianțe îndreptate împotriva unuia dintre ei. Germania a aderat la acord în aceeași zi, printr-un act separat.
Odată cu trecerea timpului, în alianța României cu Puterile Centrale au apărut numeroase fisuri. Războaiele balcanice au constituit testul cel mai sever al alianței României cu Austro-Ungaria. In al Doilea Război Balcanic, acțiunile României nu au primit sprijinul scontat din partea Imperiului Habsburgic, care avea ca obiectiv principal atragerea Bulgariei în Tripla Alianță. În același timp, s-a produs o încălzire a relației oficiale dintre România și Franța după ce aceasta a susținut și aprobat acțiunile României și a aprobat termenii tratatului de la București. Criza balcanică din 1912-1913 a desăvârșit alienarea României față de Austro-Ungaria și Tripla Alianță. În primăvara anului 1914, apropierea dintre România și Tripla Antanta (Marea Britanie, Franța și Rusia) era un fapt real.
Bătălia de la Turtucaia
1 aug. – 6 sep. 1916
În această confruntare, armata română a suferit o grea înfrângere din partea trupelor germano-bulgare.
S-au înregistrat 6 000 de morți și răniți, în timp ce 28 000 de militari au fost făcuți prizonieri.
Bătălia pentru București
29 noi. – 3 dec. 1916
A constituit ultima încercare a trupelor române, comandate de generalul Constantin Prezan, de a apăra Capitala în fața invaziei Puterilor Centrale. Cele mai crâncene lupte s-au desfășurat în zona Călugăreni. Deși la început armata română a obținut unele succese, în cele din urmă a fost nevoită să se retragă, Bucureștiul fiind ocupat.
Bătălia de la Mărăști
22 iul. - 1 aug. 1917
A fost o operațiune ofensivă a armatei române și armatei ruse cu scopul de a încercui și distruge Armata a 9-a Germană. Bătălia de la Mărăști a reprezentat un important punct de cotitură în desfășurarea operațiunilor militare pe frontul românesc dar a și contribuit și la ridicarea moralului ostașilor români. Reorganizate și temeinic instruite dar având și experiența campaniei din 1916, trupele române s-au dovedit a fi un adversar capabil de a pune probleme ți chiar de a învinge redutabilele armate germane și austro-ungare.
Bătălia de la Mărășești
6 -16 aug. 1917
A fost cea mai importantă operațiune militară desfășurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial. A fost o operațiune complexă, de apărare și menținere a liniei frontului punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor. Experiența Primului Război Mondial ne-a arătat că, odată ce a fost scos din luptă și a ajuns la discreția armatei inamice, prizonierul de război a avut o soartă ingrată și dezonorantă. Spre deosebire de colegul său din tranșee sau din spatele frontului, lupta sa era una pentru supraviețuire.
Sursă: https://www.marelerazboi.ro/
Consecințele primului război mondial asupra României
Prima mare conflagraţie mondială disputată între marile puteri ale lumii, Antanta sau Triplă Înţelegere formată din ţări precum Franţa, Imperiul Britanic şi Imperiul Rus, ulterior România alăturându-se acestei alianţe în anul 1916 şi Puterile Centrale sau Triplă Alianţa formată din Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman şi Bulgaria, a avut un impact deosebit asupra viitorului omenirii.
Pierderile de vieţi umane, numeroasele distrugeri la nivelul statelor din toate punctele de vedere au conturat unul dintre cele mai distrugătoare conflicte din istorie. Din păcate România nu a făcut excepţie din acest sângeros context, intrând în anul 1916 alături de Triplă Înţelegere declarând război Austro-Ungariei cu speranţa de a recupera Transilvania.
Daunele Armatei Române în războiul de întregire teritorială au fost analizate şi prezentate, dar o atenţie mai mare a fost acordată în perioada dintre cele două războaie mondiale. S-au vehiculat diverse cifre, dintre care pe câmpul de lupta au fost răniţi grav sau decedaţi peste 160 de ofiţeri şi aporximativ 6000 de soldaţi cu grade inferioare. Alături de acest deznodământ nefast au fost adăugaţi circa 480 de ofiţeri şi alţi 28000 de militari ţinuţi prozonieri, necunoscându-se informaţii precise cu privirea la situaţia lor.
Confirmarea acestor date este potenţate şi prin documentul prezentat de delegaţia română a Comisiei de reparaţii din luna februarie a anului 1921 în care este precizat că pierderile armatei româneşti au fost de aproximativ 300.000 de militari căzuţi la datorie şi circa 80.000 de răniţi grav. Din categoria civililor au decedat peste 700.000 de oameni, moartea lor survenind din cauza bolilor, a mizeriei şi a numeroaselor suferinţe cauzate de armatele străine.
Informaţii preţioase provin şi din cadrul Buletinului de Informaţii al Secţiei a II-a a Marelui Cartier General al Armatei Române din iunie 1919 ce arătau că peste 330.000 de militari ai Armatei Române au căzut pe frontul de lupta dintre care 85.000 de ofiţeri şi soldaţi adăugându-se alţi 15.0000 de ofiţeri şi trupa, aproximativ 60.000 de ofiţeri ce au suferit răni grave şi alţi 20.000 de militari cu grade superioare având sechele pe viaţă.
Efectele Primului Război Mondial şi-au pus profund amprenta asupra viitorului statului român, perioada în care România a trebuit să îşi revină din punct de vedere economic şi militar deoarece era inevitabil un nou conflict armat între marile blocuri politico-militare ce a luat formă celui de al doilea război mondial. Ajutorul venit din partea statelor aliate României au avut o pondere semnificativă asupra remedierii pagubelor cauzate de aceaste incursiuni militare, se poate afirmă că nici poziţia geografică a statului român nu a reprezentat un avantaj pentru noi, Imperiul Otoman în sud, Imperiul Rus în est şi cel Austro-Ungar în nord-vest au contribuit negativ la îndeplinirea dezideratului tuturor românilor acelei vremi, şi anume indepedenta.
Emil Cioran afirma cu resemnare că: „Este foarte greu, că român, să fii obiectiv cu popoarele care ne înconjoară. Aproape toate ne au dominat, fie o întreagă perioada, fie numai un moment istoric. Ruşinea este a noastră, cu atît mai mult cu cît este aproape imposibil să inventezi o scuză oarecare. De aici neînţelegerea şi dispreţul faţă de ele. Atîtea aspecte ale sufletului maghiar îmi inspiră o simpatie nesfîrşită; nu sînt capabil însă de cea mai mică atasare de poporul maghiar, de istoria lui. Sînt cîţiva ani în urmă, văzînd sergentul de stradă din Budapesta, m-am cutremurat că mustaţă aceluia s a întins o mie de ani peste Ardeal şi am înţeles, în acest trist fenomen, de ce noi românii n-am avut o chemare în lume”.
Bibliografie
1. Constantin Kiriţescu, „Istoria Războiului pentru Întregirea României”
2. Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, „Primul Război Mondial”
3. Editura Militara, „România în anii primului război mondial”
4. Emil Cioran, „Schimbarea la fata a Romaniei”
https://historia.ro/sectiune/general/consecintele-primului-razboi-mondial-asupra-574138.html
Commenti