Există o legendă franceză din zona Rouen în care o creatură numită la Gargouille semăna cu un dragon, cu un gât lung, aripi de liliac și capacitatea de a scuipa foc. Există mai multe versiuni ale legendei, dar în esență este vorba despre lupta dintre Sfântul Romanus cu Gargouille. Demonul este înfrânt, este dus la Rouen pentru a fi ars, excepție făcând capul și gâtul său, care fiind obișnuit cu propriul foc, rămân intacte. Acestea sunt montate pe pereții noii biserici pentru a ține departe spiritele rele.
Garguii și alte creaturi mitice reprezintă și ilustrează răul în concepția creștină medievală.
Ideea gotică a unei vieți veșnice osândite este una de durere și suferință, iar garguii pot reprezenta demonii din afară versus sacrul și siguranța din interiorul bisericii. Din secolul al XIII-lea, aceste creaturi, care sunt cu sutele, protejează catedrala de apa de ploaie și de spirite rele.
Unii dintre gargui au un aspect feroce, pe când alții au o înfățișare elegantă, iar unii par plictisiți. Alții nici nu pot fi considerați gargui în adevăratul sens al cuvântului. De fapt, creaturile care completează arhitectura catedralei sunt varii tipuri de ființe mitice, de la himere, care au doar un rol ornamental, „ornamente grotești” (grottoesque), un wyvern (un dragon mic) și Styrga, cunoscut drept „garguiul scuipător”, una dintre cele mai cunoscute figuri ale catedralei.
Există mai multe „generaţii” de creaturi mitice
Deși adevărații gargui sunt predispuși la eroziune de la apa pe care trebuie să o elimine de pe catedrală, multe figuri au fost înlăturate sau distruse în secolele XVII și XVIII, în special în timpul Revoluției Franceze.
Au fost înlocuiți de creaturi în stil gotic de arhitectul francez Eugene Emmanuel Viollet-le-Duc, în timpul restaurației catedralei de la mijlocul secolului al XIX-lea. Așa cum se obișnuia în timpul Evului Mediu, Viollet-le-Duc a adăugat o figură a lui reprezentând un gargui.
Dintre toate reprezentațiile arhitecturale de acest gen, Styrga este probabil cel mai fotografiat. Numit și Strix, a fost adăugat alături de multe himere ca parte din restaurația arhitectului francez și seamănă cu un liliac sau o bufniță, cu un cap mare, un cioc mare, aripi și coarne. Stă cu capul în mâini și se spune că se hrănește cu carne umană, iar o referință la această creatură poate fi găsită în operele poetului roman Ovidiu.
Alte figuri includ o egretă, cu aripile pe lângă corp și un cioc lung care privește în jos, un elefant, capre, o maimuță, un câine cu trei capete, un mistreț, mai mulți vulturi, o himeră care mănâncă struguri și un demon care se hrănește cu un suflet uman.
Sursă: https://www.descopera.ro/cultura/17716040-legendele-din-spatele-garguilor-de-pe-notre-dame-ce-trebuie-stiut-despre-creaturile-de-pe-catedrala-pariziana-galerie-foto
Comments